“Time to get back in the game”- between giving up or not

Astazi este vorba despre o experienta personala si o lectie binevenita pentru viata mea ca adult.

Numai eu imi aduc aminte de cate ori mi-a venit sa renunt in viata asta.. Sa renunt la a mai incerca, la a crede in mine sau intr-un vis, la curaj, la determinare, la dorinta de succes.. La atat de multe.

Acum cateva zile un bun prieten mi-a spus asa: “Ma bucur ca, atunci cand te sfatuiam sa iti miscorezi standardele si asteptarile, nu ai facut-o. Ma bucur ca ai crezut cu atata incapatanare ca ai sa reusesti.” Era vorba despre visul meu.

M-am trezit intr-o dimineata refuzand sa mai fac ce vroia seful de atunci. Refuzand sa mai fac ce vroia o prietena, familia si societatea. Refuzand sa ma conformez si sa mai fac ce trebuie in loc de ce simt si ce vreau. Si am refuzat din toti rarunchii! A fost o revolutie, un vortex de energie care se ridica in jurul meu cand auzeam “In viata nu faci ce iti place ci ce trebuie”. Sunt de acord, sunt momente in care trebuie sa faci si ce trebuie. Compromisul poate functiona bine atunci cand iti dai seama ca nu esti perfect si ca nu e doar despre tine in viata asta. Insa dragilor, domnilor, doamnelor, eu eram satula sa fac 98% ce trebuie si 2% ce vreau. Si am realizat ca o faceam dintr-un ego puternic, focusata fiind in a obtine acceptarea altora, aprecierea altora, ajutand in continuu prin orice puteam sa fac, pana la epuizare. Da, suna ciudat sa te comporti ca un altruist desavarsit dintr-un motiv total gresit pentru tine insuti: EGO-ul propriu. Si s-a batut cu mine EGO-ul asta mai bine de trei sferturi din viata mea. Pana cand sufletul meu nu a mai putut. Pana cand a zis: AJUNGE! Se pare ca imi invatasem lectia… Ascultam motoarele de avioane la decolare si imi luam inapoi puterea si energia. Nu ma mai imprastiam pentru altii in alte zari din ratiuni total gresite. Ma intorceam catre mine cu toata forta si spuneam: “Am sa fac ce vreau, ce imi place si la ce sunt buna. Da. Si nimic altceva.”

Am decis sa ma reintorc in joc dupa ce de atatea ori am gandit sa renunt. Mi se parea prea greu sa faci doar ce vrei si ce iti place, mi se parea prea egoist sa imi doresc sa stralucesc la ce sunt buna si ce imi aduce satisfactie. Si intr-o zi am descoperit, cu multa timiditate, la ce sunt buna. Si pentru ce facusem atata scoala si pregatire, si pentru ce inghitisem si facusem compromisuri si pentru ce am renuntat la atatea vacante sau oportunitati. Se apropia vremea sa fac ce imi placea si ce vroiam. Si se pare ca trebuie sa fii pregatit sa ajungi sa traiesti ce ai visat! Trebuie sa fii pregatit sa ajungi acolo unde iti doresti. Si am avut un preludiu de 33 de ani pana la momentul acesta intaltator.

Am vrut sa renunt de un milion de ori. Era mai simplu sa fac ce trebuie, asa m-a invatat societatea, scoala, familia. Imi sacrificam visele pentru ce mi se spunea ca trebuie facut. Si nu imi aducea satisfactie decat pentru moment, caci reveneam in starea de frustrare, agitatie, suprare pe mine, si lupta cu morile de vant. Dar nu am renuntat. Am avut acel ceva in mine care, cu o incapatanare monstru (un monstru cu baloane si fundite roz) , s-a tinut lipit de sufletul meu revolutionar si a asteptat pana in acea zi.

Nu ajungi sa iti traiesti visele decat daca nu renunti la ele. Ajungi sa traiesti o stare de implinire si beatitudine dupa ce inveti lectiile dure si scuturatoare. Dar am invatat ca toti ne-am nascut cu dreptul de a straluci. Ca toti avem un acel ceva al nostru la care suntem atat de buni incat merita sa faci toata viata doar acel ceva pentru ca e pasiune, e lipsa de efort, e bucurie. Si toate acestea duc la succesul tau personal. De orice natura ar fi: social, spiritual, familial, financiar, de cariera, etc. Oricare.

Multumesc lui Dumnezeu ca am experimentat acel moment maret de determinare care mi-a spus: “Nu. Nu renunta. Mai ai putin. E aproape. Trebuie sa fie. E parte din tine.” Asa imi spuneam si cand alergam si mai aveam 500 m pana la final. Ma durea genunchiul, simteam ca imi explodeaza plamanii, ca am temperatura de 100 de grade si ca imi fierbe sangele. Dar nu renuntam. Si ma agatam de orice ca sa mai fac un pas, si inca unul.

Si la sfarsit, sentimentul victoriei a fost fantastic. Este inca o dovada peste zi ca Dumnezeu ti-a dat resurse nelimitate. Numai ca tu si cei din jur te programezi sa crezi invers.

Life Coaching – va ajuta sa invatati despre voi, pentru voi.

Comments (0)

Post a Comment