Revitalizare

Trec prin viata sezoane bune. De nou, de rutina, de schimbare, cu de toate. Schimbi job, schimbi oras, schimbi casa, schimbi statut social, schimbi scoala, schimbi drumul pe care mergi la serviciu, schimbi numarul de membrii in familie, numarul de telefon, orice se poate schimba dupa o perioada statica, rutiniera.

Dupa o perioada de genul, inainte ca emotiile sa dicteze actiunile de schimbare, exista o etapa de re-evaluare. Imediat dupa ce apare “acel ceva” care te sacaie, care iti pune intrebari, care iti ridica un val de ceata peste creieri si simtiri. Cand confuzia apare, asta e semn ca e nevoie sa intri, poate din nou, intr-un proces de evaluare. Doar atunci cand te simti pregatit/a sa o faci. Sau, cumva, apare viata care te forteaza sa o faci.

Te intrebi despre tine insuti, despre ce iti mai place sa faci, daca mai ai vise, daca mai stii cine esti, daca mai esti pe drumul bun pe care l-ai ales acum ceva vreme, sau ai deraiat de pe el, te intrebi cum te mai simti, daca iti mai iei timp pentru tine, daca iti mai pui mereu hainele noi, sau mereu folosesti 2 perechi de blugi si 3 camasi, daca si daca si daca. Multe intrebari. Si variate.

Te trezesti, dupa ceva ani de cand nu ai mai avut acest gen de discutie cu tine, ca iti plac lucruri noi. Ca, de fapt, ce iti doreai acum 3 ani nu mai reprezinta deloc ce iti doresti acum, ca ce faci acum nu te mai reprezinta pe tine ci pe cea/cel de acum 3 ani. Te trezesti ca, poate, nu mai stii ce vrei. Si incepi sa cauti asiduu un firicel de idee, de inspiratie, de lamurire pe undeva, in adancul tau. Si te poticnesti, caci atat de adanc e inradacinata rutina in tine. Cum ies de aici? Cum fac sa ma revitalizez? Cum fac sa aduc lumina, claritate in viata mea? Cum fac sa nu ma sperie acest punct din viata mea sau cum fac sa nu ma simt pierdut/a?

Ati avut vreodata vreo etapa de genul? Pariez ca da. Doar daca esti mort, nu ai probleme sau intrebari existentiale. Sau poate ca ai, sub alta forma :p)

Ideea este ca asemenea momente apar in viata. Ideea este ca ele pot deveni puncte de blocaj sau oportunitati reale de revitalizare. De reinventare. Ce imi trece prin cap este ca, pentru toate momentele de acest gen, e nevoie ca fiecare sa isi ia timpul sau. Sa exploreze. Sa inteleaga cu mintea sau cu inima. Sau cu amandoua, caci ar fi ideal sa fie aliniate.

Fara presiune. Presiunea oricum este caci a aparut momentul de confuzie. Dar presiunea suplimentara pe tine sa faci lumina, nu ajuta. Dar ajuta sa pornesti procesul. Si sa il lasi sa curga.

Fie e nevoie sa faci putin curatenie in casa sufletului, fie e nevoie sa arunci “mobila veche”, adica balastul emotional sau material care te incarca, fie e nevoie sa gasesti inspiratie la cum sa faci toate acestea (si atunci te invit sa citesti o carte, prima care iti sare in fata ochilor), oricare ar fi etapa, las-o sa fie asa cum e. Acordandu-ne aceasta ingaduinta, uaaaa ce cadou mare ne facem! Caci dupa ce ai rabdare sa te privesti din nou, sa te intelegi din nou, este posibil sa gasesti cai noi, neimaginate, negandite vreo secunda ca ar fi oportune pentru evolutia ta ca om.

Cauta in tine. Cauta in carti. Cauta pe cer. Cauta pe Pamant. Cauta in aerul pe care il respiri. Cauta pana inspiratia iti vorbeste. Claritatea iti da deja jumatate din drumul pe care il ai de  parcurs, mai nou.

E bine sa te simti viu, din nou. E al naibii de bine.

Spor la revitalizare!

Comentarii (0)

Posteaza un comentariu