Frica de eșec

Nu pot să nu mă opresc asupra acestui subiect. E mult dezbătut, este subiect de discuții sau de mentoring, sau de frustrare și așa mai departe.

 

Ne este teamă, așa de mare teamă de multe ori căci dacă:

– nu reușesc să iau nota mare la școala și mama se supără?

– pierd această oportunitate să promovez la servici?

– nu reușesc să îmi cresc copilul bine și corect pentru el?

– nu voi fi o mamă/tată bună/bun?

– greșesc și mă ceartă tata și apoi zice că nu sunt bună/bun de nimic?

– nu reușesc să obțin o creștere de salariu?

– fac aceasta schimbare voi pierde ce am deja și atunci ce folos?

…și așa mai departe. După cum vedeți, scenariul este mereu negativ. Mintea ne dă variante doar cele mai cumplite aspecte ale problemei sau temei la care ne gândim.

Însă nu purtăm cu noi aceste gânduri de când venim pe lune. O, slava Cerului, nu. Vă mai aduceți aminte cu ce ați venit pe lume? Cum era „când eram noi mici și necunoscători”? Era cam așa:

– cădeam de 10 ori și tot de 10 ori ne ridicam în picioare. Așa am învățat singurei să mergem! Și că eșecul duce la succes când ai determinare și încredere, când mediul îți permite să greșești și îți spune că POȚI reuși dacă tu continui să încerci!

– pronunțam de 100 de ori același cuvânt, stâlcit, șîșîit, scuipat, dar a 101-a oară ieșea perfect. Așa am învățat să vorbim! Și că eșecul duce la succes când ai determinare și încredere, când mediul îți permite să greșești și îți spune că POȚI reuși dacă tu continui să încerci!

– ne urcam pe bicicletă, încercam să ne urcăm în șa, cădeam căci nu înțelegeam chestia cu coordonarea mâinilor și picioarelor, ne urcam pe pedale la loc, sau punem mai întâi fundul pe șa și apoi încercam să ne prindem ce facem cu picioarele, de 10 ori unii, alții doar de 3, cu sau fără ajutor și în final reușeam cu toții să mergem 2 metri cu bici fără să picăm de pe ea! Primii noștri 2 metri! Wow! Pe bici! Așa am învățat să mergem pe două roți! Și că eșecul duce la succes când ai determinare și încredere, când mediul îți permite să greșești și îți spune că POȚI reuși dacă tu continui să încerci!

– băteam cu degetele în taste ca să experimentăm ce înseamnă să scrii pe calculator. Ce era ăla Word? Dar ce semn este ăla de sus, de pe tasta 2 și cum reușesc să îl scriu că iese doar 2 daca apăs pe ea? Am luat o carte, am întrebat pe mama sau am sunat un prieten. Așa am învățat să folosim un PC! Și că eșecul duce la succes când ai determinare și încredere, când mediul îți permite să greșești și îți spune că POȚI reuși dacă tu continui să încerci!

Și cazuri mai sunt multe. Cu toții avem plămădeala, cu toții ne naștem capabili. În cea mai mare măsură și de cele mai multe ori. Vine însă mediul: familia, educatoarea, socientatea, școala și așa mai departe, care încep să pedepsească greșala, care te etichetează ca un ratat dacă nu ai scoruri mari la școală, dar tu ești al naibii de bun la grafică web sau cânți divin, ignoră Elementul tău, acel talent pe care probabil îl manifești pentru că nu se încadrează în norme și îți omoara spiritul de aventură și dorința de descoperire.

Te condiționează cu definiții ale succesului după percepția fiecăruia și apoi, ca adult, la noi în țară încă, ești pedepsit dacă ai o scapare (nu ești atent!) , sau ești prea ingenios în a-ți simplifica munca (nu avem nevoie de creativi, așa se face la noi!) , sau ești prea repede (fii mai flexibil și adaptabil, echipa trebuie să meargă în același ritm!), sau ajungi să îți limitezi copilul și opri din avântul său de explorator pentru că dacă va greși se va simți frustrat (surpriză: nu va da doi bani, o va lua de la capăt din nou până îi va ieși schema, da?)

Aceasta frică de eșec o învățăm. Slavă Domnului, nu ne naștem cu ea. Ceea ce pentru mine înseamnă că are leac. Spre deosebire de acum 20-30 de ani când accesul la informație și modele bune era foarte limitat, acum totul rămâne la nivelul de alegere personală. Dacă îți e teamă de eșec, niciodată nu vei face urmatorul pas către a invita o domnișoară frumoasă la o cafea, niciodată nu vei face acel ceva altfel care să îți aducă recunoașterea publică a capacității tale de a eficientiza procese și a aduce profit companiei pentru care lucrezi, care apoi îți dă acces la o poziție mai bună, salariu mai bun și chiar să ajungi să faci din ce îți place ceva util pentru oameni.

Putem schimba comportamente, o da, putem. Avem multe variante. Citim, discutăm cu prietenii, mergem la seminarii și conferințe, facem coaching, mergem la un psiho-terapeut, facem teste ca să ne descoperim aptitudinile, încercăm să facem ceva diferit, schimbăm mediul, strada, orașul. Ceva. Ceva ce ne va aduce în poziția de curajoși și doritori de reușite, facând pași mici și nesiguri la început, iar apoi pași mari, hotărâți către împlinirea noastră ca oameni. Ca soți și soții, părinți, copii, prieteni, profesioniști, performeri sportivi, sau creatori de modă. Whatever. Doar nu renunțati la dreptul vostru de a fi fericiți. Nu dați din mâini puterea de a alege pentru viața voastra. Este totul alegere.

Life Coaching – vă ajută să învățați despre voi, pentru voi.

Comentarii (0)

Posteaza un comentariu