Agresiunea psihica

Ii pot spune „Ucigasul tacut”. Dar nu invizibil. Si e vazut de multe persoane. Suna ca un ciocan care loveste constant, cadentat, in acelasi loc. Durerea insa nu o percepi. Suna totul ca o confruntare obisnuita. Dar simti presiunea. Multa. Si repetitiva. Si apoi liniste. Si peste ceva vreme, cand te gandesti ca a trecut, o iei de la capat. Pana intr-o zi…

Dragii mei,

Acest gen de agresiune este prezent peste tot: la servici, cand sefii incep sa se creada Dumnezeu si considera ca doar biciuind omul, cu vorbele, il va aduce sa livreze performanta. In familie, cand parintii sau surorile ori fratii devin vesnicii nemultumiti de tine si te critica si te jignesc si te umilesc doar pentru ca neputinta lor nu mai cunoaste limite. Si crezi ca tu esti de vina. In autobuze, cand auzi uneori oameni care sunt setati pe cearta doar pentru ca ei cunosc un sigur mod de comunicare: rastitul. In scoli, cand profesorii devin Inchizitia si te umilesc si batjocuresc pentru ca esti emotiv si nu reusesti sa raspunzi la intrebare in 2 secunde de cand a fost lansata. In trafic, cand esti injurat pentru ca circuli regulamentar pe prima banda si individul este grabit sa sara peste celelalte 10 masini din fata ta ca sa ajunga la … Dumnezeu mai stie unde.

Da, si ne facem asta unii altora, zi de zi, sub diferite forme de intensitate: suntem agresivi, ne lovim psihic caci este cel mai viclean mod de lovire a celuilalt. Unii spun ca asta e educatie, altii ca management, altii ca e modalitate de motivare sa te dezvolti. Da, oameni buni, era poate in Neanderthal cand bata facea legea, si bataia „era rupta din rai”. Caci agresivitatea psihica este echivalentul violentei fizice. Doar ca e invizibila. Pana inveti sa ii vezi semnele.

Nu meritati sa acceptati acest fel de comportament. Nu e normal sa tratati oamenii asa. Cel mai simplu spun clientilor mei asa, in momentele de mentoring: „Daca iti vine sa faci sau sa spui asta, gandeste-te daca tu ai vrea sa primesti la randul tau acest gest sau vorba care esti pe cale sa il faci sau spui”. Cand realizezi ca tu nu ti-ai dori vreoadata sa fii victima unei jigniri, injuraturi, umilinte, atunci te opresti.

Cu drag,

Ramona

Comentarii (0)

Posteaza un comentariu